Soarele străluceşte,
Pământul îl încălzeşte.
Ziua luminează,
Iar noaptea se odihneşte.
Când luna apare,
Lumina dispare.
Dar ea străluceşte,
Peste noapte domneşte!
Regină e oare?
Iar Soare e Rege?
Ziua din nou,
O luăm de la capăt.
Când Soarele străluceşte,
Luna se odihneşte.
Şi aşa îşi împart treaba cei doi,
Se-nțeleg chiar bine,
N-au dat înapoi.
Ştiu ce au de făcut,
E binecunoscut!
Tu stai liniştit,
Priveşte cu atenție,
Cum peste zi Soarele domneşte,
Iar când vine Luna,
Acesta se odihneşte.
Odată cu el
Şi tu faci la fel,
În pătuț cu tine,
La nani şi ştiu prea bine,
C-o să visezi frumos
Despre un nor pufos
Ce țopaie bucuros
Pe cerul înstelat
De Lună luminat,
Aşteptând cu nerăbdare
Să-l vadă pe mândrul Soare!
Să-l vadă pe mândrul Soare!
Autor: Ruxandra Tâmbu
Comentarii
Trimiteți un comentariu